Mierea de rapita
este destul de usor de recunoscut deoarece se gaseste in cantitate mare
in stare pura sau aproape pura. Coloratia este foarte slaba, mirosul ei
este cel al florilor de rapita ; gustul este dulce, fara o
caracteristica anume. Continutul in apa al mierii de rapita este destul
de ridicat, in jur de 18%. Aceasta datorita faptului ca este miere de
primavara care se recolteaza repede pentru a nu cristaliza in faguri.
Valoarea pH este relativ ridicata si aciditatea destul de slaba.
Conductibilitatea electrica foarte scazuta indica un continut sarac in
substante minerale. Cand este foarte pura, mierea de rapita poate sa cristalizeze inca de la extractie, mai ales daca timpul este racoros.
Structura zaharurilor este caracterizata prin abundenta glucozei – cauza cristalizarii extrem de rapide a mierii. Mierea de rapita
se comercializeaza doar cristalizata. Aspectul este al unei creme,
datorata cristalelor foarte fine. Deci este o miere tartinabila, ce
ramane pe felia de paine!
Mierea de rapita este obtinuta din flori de rapita, planta oleaginoasa care in ultimii ani acopera din ce in ce mai multe suprafete agricole. Aceasta cultura se gaseste in prezent aproape peste tot, cu exceptia regiunilor de munte. Mierea de rapita se recolteaza in lunile mai-iunie daca provine din insamantari de toamna. Rapita de primavara, care ocupa suprafetele mai mici, infloreste mai tarziu si mierea se recolteaza in iulie-august.
Mierea de rapita este
recomandată în cazul afectiunilor cardiace şi a cailor respiratorii.
Ajuta la refacerea şi mentinerea elasticitatii peretilor vasculari.
Protejeaza ficatul şi îmbunatateste funcţiile pancreatice si ale
splinei. Uleiul de rapita contine enzima Q3 necesara oaselor. Din
acelasi motiv mierea de rapita poate fi folosita ca adjuvant in tratarea
osteoporozei.
